"În timpul războiului, legile tac - Legile tăcând, armele vorbesc" - Marcus Tullius Cicero
Într-o societate democratică, justiția reprezintă fundamentul pe care se clădește întregul edificiu social. Atunci când acest fundament se clatină, când drepturile cetățenilor sunt ignorate iar instituțiile menite să le apere eșuează lamentabil, însăși esența statului de drept este pusă sub semnul întrebării.
Cazul societății INCORPORO SRL, o odisee kafkiană în hățișurile justiției române, reprezintă o radiografie necruțătoare a disfuncționalităților sistemice care macină încrederea cetățenilor în actul de justiție.
Dincolo de implicațiile imediate pentru cei direct afectați, acest caz ridică semne de întrebare fundamentale privind respectarea principiilor constituționale, a supremației dreptului european și a angajamentelor asumate de România ca stat membru al Uniunii Europene.
Prolog - simpla înființare a unei societăți
Totul a început în 2023, când INCORPORO SRL a inițiat demersurile pentru înregistrarea societății la Oficiul Registrului Comerțului. Un pas aparent simplu, de rutină în viața oricărui antreprenor, s-a transformat rapid într-un coșmar birocratic fără sfârșit.
Motivul invocat de autorități pentru respingerea cererii a fost folosirea unui cod CAEN presupus a fi rezervat exclusiv anumitor profesii reglementate.
Dincolo de absurditatea situației în sine, acest refuz a scos la iveală o problemă mult mai gravă: interpretarea eronată și abuzivă a legislației de către instituțiile statului.
Deși însăși Institutul Național de Statistică a clarificat că alocarea codurilor CAEN nu generează prin ea însăși drepturi și obligații, ci are un rol pur statistic, autoritățile au persistat în poziția lor rigidă și nefundamentată.
Un cadru legal neaplicat
Cadrul legal în materie de semnătură electronică, un element anex al litigiului, este guvernat de Regulamentul UE 910/2014 (eIDAS) și de Legea 455/2001. Deși Legea 455/2001 este adesea prezentată ca o transpunere a prevederilor europene în dreptul intern, realitatea este că ea constituie o reglementare națională distinctă, cu un regim juridic propriu.
Regulamentul eIDAS, în schimb, se bucură de aplicabilitate directă în toate statele membre, fără a fi necesară o transpunere formală. Principiul fundamental al recunoașterii reciproce a semnăturilor electronice calificate, indiferent de statul de origine, reprezintă o cheie de boltă a pieței unice digitale europene.
Orice încălcare a acestui principiu subminează însăși esența construcției europene și creează discriminări inadmisibile între cetățenii și operatorii economici din diferite state membre.
În ciuda acestor prevederi clare și obligatorii, instanțele române au refuzat în mod arbitrar și repetat să recunoască valabilitatea semnăturii electronice a INCORPORO SRL, invocând motive neclare și contradictorii.
Respingerea nejustificată de către ICCJ a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la constituționalitatea art. 121 din Legea nr. 265/2022 (în special pct. 4) evidențiază atât lipsa de respect pentru supremația legii, cât și negarea accesului efectiv la justiție.
Cetățeanul este ținut efectiv în șah juridic de interpretări și refuzuri succesive, fără posibilitatea de a obține un control real de constituționalitate.
In loc ca temele de constitutionalitate sa fie rezolvate de Curtea Constitutionala, decizia se da de fapt in instantele inferioare, care pur si simplu resping cererea ca inadmisibila, chiar si fara temei.
Amânarea și descurajarea justițiabilului din a își căuta dreptatea
Tergiversarea deliberată a motivării respingerii adaugă o notă de absurd și de sfidare la adresa justițiabilului. Această tactică, binecunoscută avocaților din România, are menirea de a zădărnici în fapt accesul la căile de atac și de a bloca orice demers de redresare a situației.
Într-un stat de drept veritabil însă, motivarea reprezintă o garanție fundamentală a transparenței și responsabilității actului de justiție, nu un moft birocratic de care magistrații se pot dispensa după bunul plac.
În acest peisaj dezolant, unde instanțele supreme sfidează fățiș normele legale direct aplicabile, cetățeanul are prea puține pârghii la dispoziție pentru a-și apăra drepturile.
In cea ce tine de semnaturile electronice, calea administrativă ar fi putut reprezenta un remediu, dar răspunsul primit de la Autoritatea pentru Digitalizarea României (ADR) înlătură și această speranță.
ADR a refuzat sa se pronunte asupra legalitatii sigiliului electronic al ICCJ, rezumandu-se la a confirma insa ca semnatura subsemnatului era legala. Probabil, a facut asta stiind ca un raspuns sincer ar fi presupus o lovitura pentru reputatia sustinuta artificial a instantelor. Iar ca un cetatean decent, rezonabil, am insistat, oferind suficiente clarificari si solicitand oficial ADR in a raspunde si la acele intrebari adresate.
ADR a respins plângerea prealabilă formulată de INCORPORO SRL pe motiv că societatea, aflându-se în curs de înființare, nu ar avea calitate sa faca ceva in relatie cu culpa institutiei. O asemenea abordare rigidă și formalistă ignoră realitatea juridică a personalității anticipate de care se bucură societățile comerciale înainte de dobândirea personalității depline.
Mai mult, ea vine în contradicție flagrantă cu recunoașterea implicită a calității de "entitate juridică" de către Înalta Curte prin simpla citare a societății în proces, si chiar si cu recunoasterea din partea ADR, care in prima instanta a raspuns la anumite intrebari mai putin sensibile puse de noi.
Practic, rămâne doar SOLVIT România să salveze onoarea României în fața forurilor europene. Pentru aceasta, societatea INCORPORO SRL sa adresat si SOLVIT România, instituție menită să faciliteze soluționarea problemelor transfrontaliere cauzate de aplicarea greșită a legislației UE privind piața internă de către autoritățile publice naționale.
Dincolo de competența tehnică de care ar trebui să dea dovadă în soluționarea cazurilor de încălcare a dreptului european, SOLVIT România a dovedit o inepție stupefiantă, pentru a nu-i spune altfel.
Pe 14 iunie 2024, SOLVIT România a decis să închidă cazul ca nefiind în jurisdicția SOLVIT din cauza faptului că este „exclusiv de natură internă”, ignorând faptele evidente ale cazului. - Rezumatul nostru
Instituția a invocat în mod eronat lipsa "elementului transfrontalier" doar pe motiv că reclamantul este o societate românească, cu sediul în România. Or, jurisprudența constantă a CJUE și recomandările Comisiei Europene stabilesc fără dubiu că elementul transfrontalier rezidă în afectarea libertății de circulație a serviciilor pe piața internă, precum și a recunoașterii reciproce a actelor emise de prestatorii de servicii din alte state membre.
„Problemă transfrontalieră": o problemă cu care se confruntă un petent dintr-un stat membru și care implică o posibilă încălcare a dreptului Uniunii care reglementează piața internă de către o autoritate publică din alt stat membru; aceasta include probleme cauzate petenților de către propriile administrații publice, în urma exercitării drepturilor legate de libera circulație sau atunci când încearcă să își exercite aceste drepturi;
RECOMANDAREA COMISIEI din 17.9.2013 privind principiile care guvernează SOLVIT
Importanta activităţii centrului SOLVIT poate fi apreciată, pe de o parte, prin prisma rolului de evaluare reală a nivelului de aplicare corectă a dreptului european în România (cazuri în care cetăţeni români sau ai altor state UE sesizează o problemă în relaţia cu administraţia românească) şi a nivelului de aplicare corectă a dreptului european în alte state, în sensul drepturilor de care se bucură cetăţenii români (cazuri în care cetăţenii români sesizează o problemă în relaţia cu administraţia unui stat membru UE). - Ministerul de Externe, despre SOLVIT ROMANIA
SOLVIT a ales însă să ignore cu obstinație aceste principii, demonstrând o înțelegere precară a conceptelor de bază ale dreptului UE și o lipsă de respect pentru misiunea sa instituțională.
Eșecul lamentabil al SOLVIT România în acest caz nu constituie, din păcate, o excepție. El se înscrie într-un tablou mai larg al disfuncționalităților sistemice și al politizării excesive a instituțiilor menite să vegheze la respectarea statului de drept. Interpretarea abuzivă a noțiunii de "problemă transfrontalieră", invocarea falsă a lipsei de competență, tergiversarea și eschivarea - toate acestea fac parte din arsenalul de tactici prin care autoritățile naționale se sustrag de la îndeplinirea obligațiilor asumate prin tratatele europene.
Dincolo de implicațiile imediate pentru mediul de afaceri și pentru securitatea circuitului civil, un asemenea comportament instituțional are consecințe devastatoare pe termen lung asupra încrederii cetățenilor în sistemul de justiție și în statul de drept în general.
Când drepturile garantate de Constituție și de normele europene devin simple petice de hârtie, când instituțiile își declină competențele după bunul plac și când recursul efectiv la o instanță independentă devine o himeră, însăși coeziunea socială este grav subminată.
Coruptia institutiilor si magistratilor indiferenti
Nu există imagine mai tragică a decăderii unui sistem decât convertirea perversă a instrumentelor menite să genereze dreptate în unelte ale opresiunii și nedreptății.
Atunci când înseși instituțiile abilitate să apere legea devin complici la încălcarea ei, când magistrații înșiși girează abuzul în loc să-l sancționeze, soluția nu mai poate veni din interior.
"Nimeni nu este mai presus de lege" - Articolul 16, lit (2) , Constitutie
Articolul din constitutie, deși scris cu decenii în urmă, este intr-o directa opozitie cu realitatea actuală a sistemului judiciar românesc. Atunci când judecătorii își arogă dreptul de a interpreta legea după bunul plac sau isi ignora obligatia de a lua diligentele necesare in solutii, în funcție de interese obscure sau de calcule politice, esența democrației reprezentative este grav viciată.
Sensul legii nu poate fi disociat de intențiile legitime ale legiuitorului, exprimate prin proceduri transparente și supuse controlului democratic.
În cazul INCORPORO SRL, asistăm la o dublă trădare a principiilor statului de drept. Pe de o parte, instanțele naționale refuză să recunoască supremația dreptului european și caracterul obligatoriu al normelor cuprinse în Regulamentul eIDAS. Pe de altă parte, ele deturnează sensul unor reglementări interne, precum Legea 265/2022, prin interpretări abuzive menite să restrângă accesul la piață al operatorilor economici și să creeze bariere administrative nejustificate in favorea unor grupuri de interese.
In timp ce am avut si demersuri de succes impotriva statului paralel, una dintre ele fiind chiar promovarea RIL 22.02.2024, impotriva unei situatii la indigo, unde un corp profesional si-a generat legitimitate intr-o arie in care nu a primit atributul statal de a legifera.
Această criză de legitimitate a actului jurisdicțional nu poate fi depășită decât printr-o resetare a întregului sistem, printr-o regândire a mecanismelor de numire, promovare și responsabilizare a magistraților. Fără o magistratură cu adevărat independentă, competentă și devotată valorilor constituționale, orice reformă legislativă va rămâne literă moartă.
Atitudinea refractară a Autorității pentru Digitalizarea României față de plângerea formulată de societate demonstrează o necunoaștere flagrantă a principiilor de bază ale dreptului UE, precum efectul direct al regulamentelor europene și supremația acestora în raport cu normele naționale contrare.
Mai mult, răspunsul tardiv și evaziv al acestora la solicitările legitime ale societății INCORPORO SRL ridică semne de întrebare serioase cu privire la capacitatea și voința reală a autorităților române de a se conforma standardelor europene în materie de guvernare electronică și digitalizare a serviciilor publice.
Dincolo de declarațiile pompoase și de angajamentele formale asumate în fața partenerilor externi, realitatea cotidiană a interacțiunii cu administrația relevă persistența unei mentalități rigide, opace și complet rezistente schimbarii.
Fără o reformă autentică a culturii administrative, fără o înțelegere profundă a valorilor și principiilor care stau la baza construcției europene, orice progres în direcția modernizării și eficientizării serviciilor publice va rămâne un simplu deziderat. Este nevoie de o schimbare de paradigmă, de o trecere de la autoritarism și control excesiv la transparență, cooperare și responsabilitate în raporturile cu cetățenii și mediul de afaceri.
Solvit Romania - un sistem disfunctional
În mod paradoxal, instituția chemată să asigure tocmai respectarea drepturilor cetățenilor europeni în relațiile transfrontaliere, SOLVIT România, s-a dovedit a fi ea însăși o piedică în calea accesului la justiție și la remedii efective. Interpretarea excesiv de formalistă și restrictivă a conceptului de "element transfrontalier" de către responsabilii SOLVIT demonstrează o neînțelegere profundă a realităților pieței unice și a dinamicii relațiilor economice în spațiul european integrat.
"În primul rând, SOLVIT nu este un organism național, ci o inițiativă transfrontalieră a Comisiei Europene. Guvernul român este obligat să ia măsuri pentru a rezolva problemele intern, pentru a evita soluționarea acestora prin mijloace mai drastice, cum ar fi o procedură formală de infringement care ar putea implica amenzi semnificative pentru România, mai ales având în vedere că aceasta este o problemă sistemică și afectează interesele UE." - Adresa SOLVIT
Prin refuzul de a examina pe fond sesizarea INCORPORO SRL și de a interacționa constructiv cu autoritățile naționale implicate în vederea remedierii încălcărilor semnalate, SOLVIT România și-a negat practic rolul și menirea instituțională. O asemenea abdicare de la responsabilități subminează însăși rațiunea de a fi a mecanismelor alternative de soluționare a litigiilor și compromite eforturile de consolidare a încrederii cetățenilor în proiectul european.
Disfuncționalitățile constatate în funcționarea autorităților publice românești, fie că vorbim de instanțele de judecată, de organele administrative centrale sau de structurile de cooperare europeană, au un numitor comun: lipsa de asumare și responsabilitate în raport cu cetățeanul.
Atunci când instituțiile statului tratează individul ca pe un simplu obiect al acțiunii administrative, ca pe un dosar sau un număr de înregistrare, în loc să-l considere beneficiarul final și rațiunea lor de a fi, se creează premisele alienării și neîncrederii.
Deabea dupa un santaj institutional, in care am amenintat cu notificarea institutiilor europene, am primit notificarea ca MAE va investiga speta.
Nevoia transparentei
Opacitatea, arbitrariul și lipsa de răspundere par a fi mai degrabă regula decât excepția în comportamentul instituțional al autorităților române. De la instanțele de judecată care refuză nemotivat să aplice dreptul european direct aplicabil, până la organismele administrative care se eschivează de la un control efectiv de legalitate, întregul sistem pare conceput pentru a descuraja și a obstrucționa demersurile cetățeanului de a-și apăra drepturile și interesele legitime.
În fața acestei derive autoritariste, singura speranță rezidă într-o mobilizare civică susținută și într-o presiune constantă din partea organismelor europene.
Cazuri precum al nostru trebuie aduse în prim-planul dezbaterii publice, pentru a sensibiliza opinia publică și a genera un val de indignare colectivă. In timp ce momentan ne este usor sa ignoram problemele, ca fiind arhiprezente in vietile noastre, transformarea coruptiei in normalitate este o strategie care va da gres in a ne proteja drepturile ca cetateni.
Mass-media independentă, organizațiile neguvernamentale, mediul academic și liderii de opinie au datoria morală de a se implica activ în denunțarea abuzurilor și în promovarea unei culturi autentice a statului de drept.
În egală măsură, este nevoie de o implicare mult mai fermă și consecventă a instituțiilor europene în monitorizarea și sancționarea derapajelor autoritare din statele membre. Comisia Europeană, Parlamentul European și Curtea de Justiție a Uniunii Europene dispun de pârghii legale și politice pentru a determina autoritățile naționale să se conformeze valorilor și principiilor fondatoare ale Uniunii.
Ezitările și compromisurile în apărarea statului de drept nu fac decât să submineze credibilitatea întregului proiect european și să alimenteze euroscepticismul.
Dincolo de dimensiunea strict juridică, cazul nostru are și o puternică încărcătură simbolică. El ilustrează perfect faliile adânci care fragmentează încă societatea românească la mai bine de trei decenii de la căderea comunismului - falii între cetățeni și autorități, între litera legii și aplicarea ei arbitrară, între aspirația europeană și reflexele autoritariste moștenite din trecut.
Depășirea acestor clivaje nu se poate face prin simpla adoptare de norme și proceduri, oricât de elaborate ar fi acestea. Ea presupune în primul rând o schimbare de mentalitate, o asumare sinceră a valorilor democrației și o reconstrucție a încrederii între individ și instituții. Fără această fundație morală și civică, orice reformă administrativă sau judiciară va rămâne un simplu exercițiu de fațadă.
Istoria ne arată că autoritarismul și abuzul de putere nu dispar de la sine, prin simpla forță a inerției. Ele trebuie confruntate activ, denunțate public și sancționate ferm ori de câte ori își fac apariția. A ceda în fața lor, a le tolera sau a le ignora înseamnă a le încuraja și a le oferi legitimitate.
Consecințele acestei eroziuni a statului de drept depășesc cu mult perimetrul strict al intereselor particulare ale unei societăți comerciale. Ele afectează însăși coeziunea socială, încrederea în instituții și dorința de implicare civică a cetățenilor.
Când legea devine un instrument al opresiunii, iar nu al protecției, când drepturile există doar pe hârtie, iar nu în realitatea cotidiană, resorturile morale ale democrației se rup iremediabil.
De aceea, lupta pe care o duce INCORPORO SRL nu este doar a sa, ci a noastră, a tuturor. Ea este o luptă pentru respectarea legalității, pentru apărarea supremației dreptului european, pentru responsabilizarea autorităților publice.
Ea este, în ultimă instanță, o luptă pentru demnitatea cetățeanului și pentru viziunea unei Românii europene, în care arbitrariul și abuzul nu-și mai au locul.
O luptă pentru demnitatea cetățeanului
Suntem datori să ducem această luptă până la capăt, să nu capitulăm în fața tăvălugului birocractic și a complicităților instituționale. Avem datoria de a expune neregulile, de a cere socoteală responsabililor și de a impune respectarea standardelor europene în materie de bună guvernare și stat de drept.
Nu există cale de mijloc, nu există compromis posibil când vorbim despre fundațiile morale și legale ale societății noastre. Orice abdicare, orice ezitare, orice cedare în fața abuzului nu face decât să ne îndepărteze și mai mult de idealul european la care aspirăm.
Doar printr-un efort colectiv susținut, prin implicarea activă a tuturor actorilor sociali responsabili, vom putea depăși moștenirea autoritarismului și a arbitrariului în exercitarea puterii publice. Doar printr-o mobilizare civică autentică și printr-o solidaritate reală în apărarea valorilor statului de drept vom putea construi România europeană la care visăm.
Istoria ne va judeca după felul în care vom ști să apărăm aceste valori în momentele de cumpănă, după curajul cu care vom înfrunta nedreptatea și abuzul, după determinarea cu care vom lupta pentru demnitatea și drepturile fiecărui cetățean. Iar viitorul nu va fi al nostru decât în măsura în care vom ști să învățăm din lecțiile trecutului și să nu repetăm erorile care ne-au adus în acest punct.
Viitorul nostru ca națiune depinde de asta.